Schema electrică arată traseul real al fiecărui circuit, cu siguranțe, conectori și puncte de masă, iar diagnoza urmează acest traseu cu măsurători. Ea separă un defect de alimentare de un defect de semnal înainte de a se atinge vreo piesă. Fără schemă, înlocuirea pieselor devine o presupunere plătită de client.
Schema se citește de la sursă spre consumator. Se identifică siguranța care alimentează circuitul, se verifică dacă alimentarea este permanentă sau după contact și se urmărește firul până la conectorul intermediar, apoi până la componentă. Se citesc codurile de culoare ale firelor, numerotarea pinilor din conector și secțiunea conductorului, pentru că secțiunea arată cât curent poate duce firul. Se identifică punctele de masă, iar acestea sunt importante, pentru că o singură masă comună poate alimenta mai multe circuite și un defect pe ea produce erori în mai multe locuri deodată. Se caută apoi legăturile comune, adică locurile în care un fir se desparte spre mai mulți consumatori, pentru că o îmbinare oxidată acolo explică de ce două funcții cade simultan. Se notează pe schéma punctele care urmează să fie măsurate, astfel încât lucrul să fie sistematic.
Distribuția de alimentare se citește separat, pentru că multe defecte apar la legătura dintre siguranță și circuit. Se verifică dacă siguranța este alimentată cu contactul pus și dacă tensiunea rămâne stabilă cu consumatorul cuplat, iar o cădere mare arată un contact cu rezistență. Se verifică și releul, acolo unde există, prin măsurarea tensiunii pe bobina lui și prin verificarea contactelor, pentru că un contact ars dă o tensiune corectă în gol și o tensiune mică în sarcină. La circuitele cu masă comandată, adică acelea în care modulul închide circuitul spre masă, logica se inversează, iar schema arată exact unde se află comanda. Citirea acestor detalii înainte de a pune mâna pe aparat economisește timp, pentru că măsurătoarea se face din prima în punctul care contează.
Măsurătoarea de bază este căderea de tensiune, făcută cu circuitul în funcțiune. Se măsoară între borna pozitivă a bateriei și punctul de alimentare al consumatorului, apoi între borna negativă și punctul de masă al consumatorului, iar valorile arată cât se pierde pe drum. Se măsoară apoi căderea pe fiecare segment, între conectori, pentru a localiza segmentul vinovat. Continuitatea se măsoară doar cu bateria deconectată și doar ca verificare suplimentară, pentru că un conductor cu două fire rupte în manta dă continuitate și nu duce curent. Rezistența se măsoară pe componenta demontată, cu bornele curate, iar valorile se compară cu datele din documentație. Tensiunea se măsoară cu o sondă fină introdusă pe partea din spate a conectorului, fără să se îndoaie pinii, pentru că o măsurătoare care strică conectorul creează un defect nou.
Rezultatul se interpretează prin comparație. O tensiune corectă în gol și mică în sarcină arată un contact cu rezistență. O tensiune corectă la consumator și absentă la modul arată o întrerupere între cele două puncte. O tensiune prezentă pe firul de semnal și absentă la intrarea modulului arată un conector intermediar. Rezistența de masă mare se vede în căderea de tensiune măsurată între caroserie și borna negativă, cu consumatorul pornit, iar valoarea obținută arată cât de departe este punctul de masă de starea corectă. Toate valorile se notează în fișa lucrării, împreună cu punctul de măsurare, pentru că aceleași măsurători pot fi refăcute după reparație și comparate. La circuitele de comunicație, schema arată topologia rețelei și arată unde se termină firele, ceea ce permite verificarea rezistenței de terminare și izolarea modulului care trage linia în jos. Încheierea diagnozei aduce o cauză măsurată, iar prețul intervenției se confirmă la recepția autoturismului.
Se folosește un tester cu bec, nu un multimetru simplu, pentru că becul solicită circuitul și arată contactele care rezistă doar la tensiune mică. Se măsoară căderea de tensiune între cele două capete ale firului, cu consumatorul activ. Se mișcă apoi cablajul pe traseu și se urmărește dacă valoarea sare. Locul unde măsurarea se schimbă este suspectul, iar acolo se desface mănunchiul.
O cădere de peste 0,3 V pe un fir scurt arată un contact imperfect, care se încălzește în sarcină. Continuitatea care apare și dispare la mișcare confirmă un conductor rupt sub izolație. Se exclud mai întâi mufele de legătură din traseu, care adună umezeală mai repede decât firul. Verificați și trecerile prin caroserie, unde izolația se freacă de marginea metalică.
Se desface conectorul, se pulverizează soluție de contact și se lasă câteva minute la acțiune. Pinii se curăță cu o perie moale, apoi se suflă cu aer comprimat pentru a scoate praful și umezeala. Se verifică dacă pinii sunt fermi în carcasă, pentru că un pin retras nu face contact decât apăsat. După uscare se aplică un strat fin de silicon dielectric, care respinge apa.
Un conector cu pinii arși se înlocuiește, fiindcă stratul de oxid revine în câteva săptămâni. Se cositorește firul nou cu manșon termocontractil și se respectă secțiunea originală, pentru ca rezistența să rămână aceeași. Se exclud mai întâi conectorii care au doar praf depus, pentru că aceia se salvează prin curățare simplă. După montaj se verifică tensiunea pe consumator.
Defectele apar pe timp umed și dispar după câteva zile uscate, ceea ce face diagnosticul dificil. Martori care se aprind la trecerea peste o denivelare trădează un contact care se mișcă. Uneori consumatorul funcționează doar când apăsați pe un anumit loc din bord. Notați aceste condiții, fiindcă ele arată unde se ascunde contactul.
Oxidul avansează pe fir, iar rezistența crește până când pinul se încălzește și topeste carcasa conectorului. Calculatorul primește semnale deformate și poate comanda greșit amestecul, cu coduri care nu indică traseul real. Un scurt între firele apropiate dintr-un mănunchi afectează mai multe circuite odată. Atunci căutarea devine mult mai lungă și costă mai mult decât o curățare făcută la timp.
| Etapă | Ce se stabilește | Instrument |
|---|---|---|
| Citirea traseului de alimentare | Siguranță, releu, punct de legătură | Schemă, verificare vizuală |
| Măsurarea căderii de tensiune | Segmentul cu rezistență mare | Multimetru, consumator cuplat |
| Verificarea masei comune | Influența asupra mai multor circuite | Multimetru între caroserie și bornă |
| Verificarea rețelei de comunicație | Topologie, rezistență de terminare | Ohmetru cu bateria deconectată, osciloscop |
Codul arată circuitul, iar schema arată traseul lui fizic, cu conectori și puncte de masă. Fără traseu, măsurătoarea se face la întâmplare.
Prin măsurarea căderii de tensiune între componentă și borna negativă, cu consumatorul pornit. Valoarea mare arată un punct de masă cu rezistență.
Informativ. Pretul lucrarii se confirma la atelier, dupa ce se cunoaste simptomul.